De ziua Culturii și a Poetului Național – ,,Dragoste și poezie”

Astăzi, și noi, Biblioteca Colegiului Tehnic ”Mihail Sturdza” din Iaşi, ne-am alăturat celor care, de Ziua Culturii Naționale, au omagiat amintirea ”Luceafărului” poeziei românești.
Am marcat împlinirea a 168 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, împreună cu elevii clasei a X-a B şi a XI -a A, însoțiți de doamnele prof. Stoica Maricica, prof. Bida Cristina, prof. Toader Cornelia şi prof. Dughiri Irina. Pe acordurile de neconfundat ale melodiei ”Sara pe deal”, elevii au vizionat o frumoasă prezentare a vieții ”poetului nepereche”, completată din când în când, de către doamnele profesoare și chiar de către ei. Au descoperit lucruri noi, dar mai ales, au dovedit că știau și ei foarte multe despre poetul nostru.
Au admirat expoziția de carte dedicată acestei zile şi au citit, la alegere, din marele opere ale poetului. Întâlnirea a stat sub semnul bucuriei și a dorinței de cunoaștere, sub semnul marelui Eminescu!

Imagini de la activitate. Mulțumim participanților!

Această prezentare necesită JavaScript.

.Unele dintre cele mai frumoase scrisori ale lui Ion Creangă către Mihai Eminescu

 Prietenia dintre Mihai Eminescu și Ion Creangă este una dintre cele mai importante din istoria literaturii române și este ilustrată cu prisosință de scrisorile dintre cei doi.

”Bădie Mihai,

Ai plecat și mata din Ieși, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Să deie Dumnezeu să fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ș-apoi dă, poate nu-s cu inima curată când grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să fie cu Dumnezeu.

Dar, iartă și mata, căci o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur. Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă… Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat si părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit și noi. Ți-as scrie mai multișor, însă a venit Enăchescu si trebuie să plec cu dânsul la tipografie.

Cu toată dragostea,
Ionică

Ieși, 1877, decembre

Prima scrisoare oficială a lui Eminescu către Veronica Micle.

„1874, noiembrie 8

Stimată doamnă,

Aseară v-am văzut într-o loje, pe care o ocupaţi la reprezentaţia de binefacere dată în folosul săracilor, în sala societăţii dramatice.

Atunci, mi-am amintit de invitaţia primită, de a veni într-o joi la serata d-v literară.

Nu merit laudele aduse pentru poezia „Epigonii”. E o concepţie pe care o făurisem încă de la Viena, într-un élan de patriotism.

Trecutul m-a fascinate întotdeauna. Cronicile şi cântecele populare formează, în clipa de faţă, un material din care culeg fondul inspiraţiunilor.

Cred că voi putea ceti la salonul d-v, o poezie având un subiect cules din acest material.

Primiţi resspectul meu,

Mihail Eminescu”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s